Posts Tagged ‘cuvantare’
Sesiune
Ei bine iar ma aflu in momentul in care trebuie sa dau piept cu sesiunea. Este momentul in care ne apucam de conspectat, ne scoatem costumul de la naftalina si pregatim bani pentru cartile vanute de profi in schimbul a 1-2 puncte in plus. Este singura perioada in care simt emotii adevarate pentru ca sesiunea se simte ca si cum ai da bacul din nou. Dar apoi stau si ma gandesc ca pot trece si peste asta. Bafta tuturor celor care au examene in aceasta perioada !
Au trecut sarbatorile
Ne-am spart ouale, ne-am umflat burtile cu friptura, am golit sticlele de bautura si am petrecut un Paste pur romanesc. Cum au venit sarbatorile asa au si trecut. Din pacate pana acum aveam un punct de reper. O chestie pe care o asteptam. Asteptam Craciunul, apoi revelionul si mai apoi Pastele. Acum ce mai asteptam ? Poate vacanta de vara ( pentru unii ), insa cam atat cu sarbatorile pentru moment. Acum nu mai ramane decat se ne facem singuri zile ca de sarbatoare. Se poate nu-i asa?
Campania ..pectorala !
Si deci ? Ce s-a ales din tot scandalul asta ? Voturile au fost fraudate si deci a il avem din nou presedinte pe domnul marinar Basescu. O tara in care votul a ajuns un instrument de manipulare in masa. Pe o sticla de vin, un kg de ulei sau de zahar se vand voturile cel mai bine mergand la sate, acolo unde lumea poate fi manipulata mai usor .Din cauza lor vom suferi toti. Basescu e adevaratul dictator. El a adus golanimea in fata. Ca cine se aseamana intotdeauna se aduna. Adica ma intreb cat de prost trebuie sa fii sa-ti ia si din salariu ca sa acopere ce au furat ei si tu tot cu Basescu sa votezi … Acum baietii s-au apucat de treaba in timp ce Geoana contesta alegerile si asteapta un rezultat de la Curtea Constitutionala. Sa spunem ca se vor reface voturile din turul II. Curiozitatea mea este: Oare nimeni nu realizeaza ca povestea se va repeta din nou ? Ca alegerile vor fi fraudate din nou ? Sau ca poate unii oameni obositi de atata scandal nu vor mai merge la vot ? Deci hai sa ne luam niste popcorn-uri si sa ne asezam comfortabil pentru un spectacol inedit din urmatoarele saptamani made in Romania. It’s Showtime !
De viata
Sunt momente in viata cand vrei sa opresti timpul in loc. Il opresti pentru ca simti ca ceva nu e bine. Ceva iti lipseste. Ai vrea sa aduci lucruri din trecut in viata ta de zi cu zi. Sa iti poti pune lucrurile in ordine si apoi sa mergi mai departe. Nu are rost sa ignori nelinistea ce te copleseste. Nu are rost sa continui pe un drum cand stii ca ceva nu merge bine. Daca ai gresit opreste-te! Incearca sa indrepti totul si apoi mergi mai departe.
In copilarie viata era privita altfel. Totul era simplu. Ma fac doctor, arhitect sau aviator. Tinteai atat de sus cu atata usurinta si credinta/convingere ca iti vei indeplini telul. Acum cand ai crescut observi ca viata a devenit din ce in ce mai complicata. De aceea e bine sa te opresti un moment. Trage aer in piept, limpezeste-ti mintea si gandeste-ta la toate problemele tale, tot stresul care te inconjoara. Apoi gandeste-te cum le-ai putea rezolva. Filozofia poate continua la infinit insa nu are rost sa-ti irosesti viata citind cum ai putea lupta cu problemele tale in loc sa trauesti si sa iei atitudine.
Fara titlu
Ei bine a trecut ceva timp de cand n-am mai scris. S-au intamplat multe. La Bucuresti am intrat intr-o stare de rutina. Facultatea a devenit din ce in ce mai serioasa cu enshpemii de proiecte care ma tin treaz pana noaptea tarziu ( d-abia mai am timp de vazut un film ) plus ca mai am cateva zile in care ma duc la curs de canto. Surprinzator observ ca uit/nu am timp nici sa mai postez ceva pe twitter desi ar fi multe de scris. Acum trecem printr-o campanie electorala ( probabil cea mai controversata de cand ma stiu eu ) din care nu stiu ce sa va alege cu tarisoara noastra. Mi-am promis ca voi posta ceva in legatura cu campania asa ca stay tuned ! Pana una alta am testat si testez in continuare MAC OS X pe Dell-ul meu. Se misca impecabil in ciudat micilor defecte: driverul pt placa video nu-mi ofera viteza accelerata si n-am gasit inca un driver audio. Still working on that ! Am facut un print screen pe care vi-l prezint mai jos :
Copilaria
Cand eram mic viata era mai simpla. Mergeam la scoala, aveam jucarii cu care ma jucam, aveam un televizor care m-a tinut captiv zile in sir uitandu-ma la Cartoon Network. Totul era roz iar copilaria era invaluita intr-o aura de magie in care nu stiam ce inseamna adevaratele probleme. Singurele griji erau sa am temele facute, sa invat bine si.. sa nu fac prostii. Poate suna penibil ceea ce scriu acum insa am dat acest exemplu pentru ca acum realizez ce frumoasa era copilaria. Credeai in Mos Craciun si ii scriai scrisori in care ii spuneai sa iti aduga un robotel sau un lego. Parintii aveau grija de tine si cateodata se mai suparau pe tine insa nu din motive serioase. Sigur iti amintesti ce palma ai primit cand ai varsat pe tine farfuria cu ciorba. Ajungi la momentul in care iti doresti sa fii mare. Dar cu timpul cresti, te faci “mare” si in final realizezi ca nu e chiar asa de grozav. Dai piept cu lumea, cu problemele, grijile, cu.. viata si esti numai tu.. singur. Viata e naspa cateodata si ca sa-i faci fata trebuie ca uneori sa strangi din dinti si sa spui ca vei trece si peste asta. Nu mai e deloc o lume magica pe care ti-o imaginai in copilarie, iar oamenii nu sunt deloc asa cum ai fost invatat si crescut de ai tai. Lumea insala, fura, devine violenta .. Lumea e rea. Lumea e egoista .. doar propriile interese conteaza.. Atat ! Apoi iti gasesti o nevasta cu care faci 5 copii, iti iei o masina si un apartament care te ingroapa de viu in datorii dar oricum ar fi situatia datoriile raman mostenire copiilor dupa moarte. Afli ca nevasta te inseala cu dobitocul de sefu’ tau si ca ai de platit un morman de facturi insa… esti falit. Tzeapa! Salariul il iei d’abia peste 3 saptamani. Nu-i asa ca viata e frumoasa? Si atunci iti spui: ce frumoasa era copilaria!
Despre blogging si twitter
Ma gandesc serios sa imi fac un micut website cu profil de muzica, adica pe scurt un site cu si despre ce fac eu pe plan muzical. Sper sa iasa ceva fain. Imi place ca totul sa fie facut de mine si cred ca asa va fi mereu. Pana una alta e duminica seara mor de somn si incerc sa schimb tema de pe celalalt blog. Pe blogul asta a cam batut vantu` cateva zile dar intentionez sa scriu mai des si sa nu mai fac pauze asa mari. Stii care e faza? Se intampla orcui. Nu sunt legat de blog. Nu exista nicio regula care sa spuna ca eu trebui sa scriu zilnic aici. Pur si simplu: scriu cand am chef, cand am ceva de spus, cand s-a intamplat un lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu voi si chestii de genul. Cateodata se intampla sa fiu plecat asa ca se mai intampla. Faza faina este alta. Am sesizat ca mai toti cei care au un blog si un cont de twitter prefera mai mult twitterul in ultima vreme. In loc sa scrii pe blog ca ai vazut o grasa in tren si sa ii tragi un instantaneu cu blackberry din dotare si pac-pac upload pe flickr, majoritatea prefera sa scrie pe twitter si sa umple twitpic-ul de poze. Un lucru nu inteleg: twitter-ul nu este un blog, jurnal sau orice altceva. Twitterul nu are arhiva asa ca nu poti revedea posturile de acum 2 luni si nu ai garantia ca le vei avea mereu ca sa nu mai spun ca n-ai cum sa faci un backup. Pai si atunci de ce prefera lumea sa foloseasca twitter in locul blogului ? Si de ce lumea scrie pe twitter cu o mai mare lejeritate decat ar face-o pe blog ? Am observat ca mai nou nu se mai fac intalniri intre bloggeri. Acum se fac tweet-meet-uri. Deci .. no comment !
Viata de liceu
Astazi am vrut sa fiu prezent la deschiderea noului an scolar. Am fost in liceul prietenei mele si apoi in fostul meu liceu. Hmm.. chiar mi-e dor de liceu. Mi se pare ca facultatea n-are nicun pic de haz. Nu mai ai aceasi prieteni, aceiasi profesori calzi si sincer parca totul e schimbat cand ma uit inapoi. Ma uit la mine, la fostii colegi si ce vad ? Ca ne-am maturizat, ne-am ingrasat, am devenit mai responsabili, cu mai multe griji pe cap si sincer chestia asa ma streseaza. As vrea sa mai fiu ca la liceu. Sa nu am griji, sa fiu acasa in dormitorul meu si in orasul meu si sa mai am parte macar o zi de viata de liceu. Sa dau lucrari si teze, dar sa nu mai aud de sesiune. Sa am un profesor normal care vine si ne preda o lectie, face o gluma si nu un robot care intra in sala de curs si incepe sa turuie si sa umple 4 table cu formule. Timpul trece si peste ceva timp ma voi trezi cu familie, copii si un servici stresant, muncind sa-mi platesc darile casei si impozitele la tot ceea ce se cuvine. Astazi insa m-a strafulgerat pentru o clipa gandul acela de melancolie. Am vazut o tona de copii, baieti si fete, cocalari si pitipoance, saraci sau bogati, fitosi sau timizi, tocilari sau golanasi. N-am vazut niciun pic de stres in privirile lor. N-am vazut niciun pic de ingrijorare pentru ziua de maine. Am vazut doar bucuria inocenta a vietii de liceu si sincer imi va fi dor desi nu credeam ca voi spune asta vreodata.
Calitatea costa?
Ma gandeam acu ce bani poti sa faci daca stii cum sa-ti exploatezi calitatile sau indeletnicirile pe care le ai sau le-ai dobandit de-a lungul timpului. Stii sa desenezi te duci la colt de strada intr-o mare capitala europeana si percepi 20 de euro pe un portret sau stii sa repari calculatoare asta insemnand hardware-software si ai sa vezi ce bani scoti atunci cand omul e disperat sa gaseasca pe cineva care sa-i repare jaful. Ma gandeam la o modalitate de a-ti expune talentul insa mai trebuie sa fii si cunoscut si catalogat ca unul din cei mai buni.. Ce strategie ai alege? Te-ai gandit vreodata sa-ti exploatezi vreo calitate ? La urma urmei daca stii sa bati cum trebuie si stii sa-ti exploatezi cum trebuie aceasta indeletnicire probabil vei ajunge cel mai bun “batator” de cuie din bloc sau chiar din oras si vei face bani frumosi…
Fara chef
De cand am avut parte de pierderea din arhiva a 8 luni din blogul meu parca simt ca ceva nu este complet aici. Imi piere cheful… cheful de scris.. nu mai stiu despre ce sa scriu. Asa ca fac un apel la voi cititorii. Veniti cu idei, materiale & stuff.
